What’s new in scanned music import

Pe paginile curate, culese tipografic, analiza paginii ezita uneori între două contururi aproape identice ale aceluiași sistem, iar încrederea împărțită făcea ca sistemul să treacă nerecunoscut. O portativă foarte palidă, aflată chiar sub pragul de detecție, putea fi omisă în același fel. În benchmarkul nostru pe pagini scanate, proporția sistemelor găsite crește de la 96.1% la 99.1%, iar partiturile pe un singur rând câștigă cel mai mult (de la 90.6% la 97.8%).

O partitură care conține doar simboluri simple de acorduri (C, F, G) este acum recunoscută și ca acorduri, în loc ca acestea să fie cântate ca versuri.

O pagină ale cărei părți sunt etichetate Soprano, Alto, Tenor și Bass este acum recunoscută ca partitură corală, astfel încât importul nu se mai oprește ca să îți ceară confirmarea celor trei voci inferioare.

Fotografierea unui monitor sau a unei tablete adaugă o grilă fină de pixeli peste pagină, care înainte ascundea portativele. Importul poate acum să vadă prin ea.

Paginile cu text vizibil prin hârtie, detectări duplicate, un aspect variabil sau o anexă mai scurtă își păstrează acum toate sistemele. O citire greșită nu mai poate adăuga sute de măsuri goale, iar extrasele decupate nu mai sunt întoarse cu susul în jos.

Cheile și basul cifrat apar doar pe portativele cărora le aparțin, măsurile anacruzei sunt numerotate ca în tipar, pauzele multimensură și liniile de tril sunt exportate ca MusicXML valid, iar vocile de pian între portative rămân pe portativul corect.

Marcajele precum „1 Verse” sau „Level 2” nu mai sunt eliminate, iar literele izolate nu mai sunt transformate într-un marcaj de repetiție.

Sunt gestionate abrevierile pentru cor, „Violin II”, etichetele în japoneză și numele secțiunilor încadrate, glifele rătăcite nu mai devin nume de partidă, iar instrumentele pe care le confirmați înainte de import sunt aplicate întotdeauna.

Acordurile de deasupra măsurilor care conțin doar pauze sunt păstrate, acordurile împărțite în două casete de text sau scrise cu alterația după treaptă (G7⁵⁻) sunt citite, iar un rând format doar din acorduri nu mai este cântat ca versuri.

Liniile de copyright, ștampilele, etichetele de secțiune, cuvintele de caracter, indicațiile de narațiune și antetele de pagină nu mai ajung în câmpurile pentru titlu și compozitor. Creditele în japoneză sunt citite împreună cu eticheta rolului lor, iar un titlu nu este niciodată duplicat.

Silabele rămân pe notele lor și în măsura lor, prima și ultima silabă dintr-un rând sunt păstrate, numerele strofelor și indicațiile de sticking pentru tobe nu sunt cântate, iar versurile tipărite între două portative de cor ajung la cel corect.

O indicație tăiată în partea de sus a paginii, scrisă în interiorul unei propoziții sau lipită de o literă de repetiție este acum citită. Indicațiile relative, precum rit. sau accel., nu mai inventează un tempo.

Ecuațiile metronomice și indicațiile de tempo precum „poco allegro” rămân acolo unde le este locul.

Creditele în polonă și spaniolă, pe două rânduri, împărțite între casete de text sau setate cu fontul muzical, sunt acum recunoscute.

Dacă închizi ecranul de revizuire sau pierzi fila, importul nu mai așteaptă la nesfârșit: după o zi, continuă cu titlul și instrumentele pe care le-a detectat, iar partitura ajunge în biblioteca ta.

În unele partituri pentru pian, a doua voce moștenea portativul vocii anterioare, astfel încât notele mâinii drepte erau scrise pe portativul de bas.

Sistemele aglomerate care continuă de pe rândul anterior nu mai pierd note, o partitură care combină sisteme cu triolete și sisteme obișnuite nu se mai transformă în bare oblice ritmice la jumătate, iar legăturile de expresie și articulațiile plasate pe o dublă coardă rămân pe acord.

Recunoașterea textului acoperă acum vietnameza, thailandeza, araba, persana, urdu, hindi, marathi, nepaleza, bengaleza, tamila, telugu și kannada, plus încă 24 de limbi scrise cu alfabet latin, precum ceha, maghiara, croata și lituaniana. Cuvintele cu accente și diacritice sunt de asemenea păstrate, în loc să fie respinse ca ilizibile, iar textul în ebraică încorporat într-un PDF nu mai este eliminat.

Un simplu „Horn” este acum interpretat ca corn francez în loc de corn englez, „Alto” și „Tenor” dintr-o partidă de bandă ca saxofoane, bașii din brass band ca tubă, iar o cheie de percuție citită greșit într-o partidă cu înălțime determinată este corectată. O linie vocală care intră după o introducere la pian este recunoscută ca voce, nu ca un al doilea pian. În partiturile chinezești, etichetele 詞 și 曲 direcționează numele către textier și compozitor, iar versurile bilingve păstrează toate strofele. Schimbarea instrumentului unei partide de tobe în etapa de revizuire păstrează setul de tobe.

Când fotografiați o carte deschisă, importul citește pagina din stânga și pagina din dreapta una după alta, în loc să le trateze ca pe o singură pagină lată.

Simbolurile de acorduri scrise cu denumiri de solfegiu sunt recunoscute, extensiile suprapuse deasupra acordului ("sus4" sub "A7(6)") sunt reunite cu acesta, iar diezurile și bemolii desenați cu fontul de notație dintr-un PDF digital sunt citiți în loc să fie omişi. Simbolurile de acorduri detectate prin recunoașterea textului sunt importate ca notație de acorduri, în loc să fie eliminate.

Numerele de pagină și de catalog nu mai decală numerotarea măsurilor, liniile „Words and Music by” și „by” de sine stătător nu mai ajung în câmpul compozitorului sau al subtitlului, titlurile de mișcare aliniate la stânga sunt atribuite titlului mișcării, numerele de repetiție încadrate sunt păstrate, iar textul de expresie deasupra sau dedesubtul portativului este importat ca indicație, nu ca mențiune de autor.

Primele strofe și silabele din a doua strofă aflate lângă un portativ vecin sunt recuperate, linia cântată nu se mai împrăștie pe ambele portative ale unui sistem mare, iar subsolurile de copyright, creditele de la finalul piesei, indicațiile de tempo, indicațiile de scenă și glifele rătăcite din fontul muzical sunt ținute în afara versurilor.

Numele partidelor tipărite în margine sau în antet sunt acum asociate cu instrumentul corect în partituri pentru orgă, cor, percuție și fanfară; sunt incluse și abrevierile, formele de plural și numeralele ordinale ("Cornul 1 și 2 în Fa"), iar numele în japoneză și în alte limbi sunt de asemenea recunoscute. Indicațiile dinamice, indicațiile de metronom și silabele versurilor de lângă portativ nu mai sunt confundate cu un nume de partidă. Instrumentele transpozitoare sunt exportate cu transpoziția lor, astfel încât să sune la diapazon de concert.

O măsură de anacruză este preluată în toate părțile, în loc să fie creată dintr-o singură măsură scurtă, numerele tipărite ale pauzelor multimisură sunt citite ca atare, măsurile care depășesc cu o singură durată sunt corectate pe baza următoarei celei mai bune estimări a modelului, iar notele fără durată specificată o moștenesc pe cea curentă în loc să dispară. Legăturile și tremolo-urile fără pereche sau capetele de notă pe care editorul nu le-a putut încărca nu mai fac să eșueze întregul import.